În primul rând, trebuie să privim imaginea de ansamblu, România nu este în pericol, nu este atacată, nu se activează articolul 5 din Tratatul Nord-Atlantic şi nu mergem la război. Cu toate acestea, românii din localităţile din apropierea porturilor ucrainene trebuie să fie în alertă, să respecte indicaţiile transmise prin Ro-Alert şi să nu se expună şi să filmeze bombardamentele de pe malul vecin.unde atacă dinspre România sau de la nord. Radarele mobile care vor fi instalate vor descoperi şi dronele care zboară sub 100 de metri şi vor obliga Rusia să-şi schimbe strategia de atac. Din această cauză a fost şi implicarea serioasă a Ucrainei în demonstrarea existenţei dronelor pe teritoriul nostru, pentru a determina România să pună piciorul în prag şi să nu mai lase Rusia să se folosească de acest tertip.
Ce ştim despre cele trei drone?
Din cele trei drone căzute în România, oficial ştim următoarele: primele două nu au avut explozibil şi nu s-a produs nicio explozie. A doua şi a treia sunt similare cu cele ruseşti, a doua avea inscripţia Geran-2, ceea ce înseamnă că era produsă în Rusia după modelul dronelor kamikaze Shahed-136. Atunci se naşte întrebarea: cum a doua dronă, care era de tip kamikaze, nu a avut explozibil? Răspunsul vine tot de la ucraineni care au spus că anumite drone sunt intenţionat folosite fără explozibil, drept momeală (decoy), pentru a păcăli antiaeriana rusă.
Ce ar mai trebui făcut?
Chiar dacă autorităţile au început să se mişte, populaţia pare să simtă o lipsă de reacţie la nivel naţional, iar o implicare mai mare a preşedintelui Iohannis în coordonare şi comunicare nu ar strica. Până la urmă este şeful statului şi al forţelor armate. De asemenea, este de discutat dacă decizia României de a nu comunica pe tot ce ţine de Ucraina a fost una bună. Această decizie stabilită la nivel CSAT încalcă chiar procedura NATO de comunicare strategică, unde informaţiile trebuie transmise „corect, rapid şi în flux continuu” către populaţie, mai ales în caz de criză. Altfel, rişti ca populaţia să-şi piardă încrederea în armată şi liderii politici, ceea ce cam s-a întâmplat după bâlbele de la început, iar acum efortul trebuie să fie unul mult mai mare pentru redobândirea încrederii cetăţenilor.
În plus, politica ascunderii capului în nisip, precum struţul, nu mai ţine de mult. Este aiurea pentru români să afle de la ucraineni ce tehnică de-a noastră este folosită în război – lansatoare multiple de rachete APRA-40, TAB-uri, muniţie, rachete de 122 mm, mitraliere grele etc. Acest război este unul mediatizat intens şi nu poţi ţine multe secrete, care dacă se află duc, din nou, la erodarea încrederii populaţiei în factorii de conducere.
